Intelectual vs. Inteligent

      Am observat că e la modă să spui „la modă”. Şi am mai observat faptul că e la modă să critici societatea, lumea din jurul tău, ţara în care te afli, în principiu cam tot ce ţine de paiul din ochiul altuia. Sunt unii care îşi dedică viaţa nemulţumirii cronice la adresa societăţii şi se declară neputincioşi în faţa valurilor năucitoare stârnite de mase. Ba chiar sunt unii care se apucă să scrie eseuri, cărţi şi alte cele despre subiectul ăsta, ceea ce eu nu o să fac, so sorry. În schimb, o să mă plâng niţel de unele confuzii lingvistice (o să întâlniţi des cuvântul ăsta la mine, împreună cu toată familia lui, aşa că mai bine vă obişnuiţi) cu care operează unii băştinaşi de pe la noi, nu de alta, dar confuzia asta contribuie la motivul pentru care unii se plâng şi pentru care m-am apucat eu să scriu post-ul asta.

      Mă refer, desigur, la confuzia dintre cuvintele „intelectual” şi „inteligent”. Seamănă, nu? Dar nu prea răsar (Pentru cei care deja au dileme, folosiţi cu încredere http://www.dexonline.ro/, aici nu e şcoală. E valabil şi pe viitor, mulţumesc, am închis paranteza.). Ei bine, care e faza? Păi, faza e că nu prea mai avem meseriaşi, că brusc toată lumea face facultatea (altfel estem proşti). Tam nesam, toată lumea, de la media 5 până la premiul I cu coroniţă, dă admitere (sau intră pe dosar, după caz, metoda mea favorită, dar asta e altă poveste), e la o facultate, la două, la trei... ştiţi şi voi să număraţi, nu mai continuu. Ne-am emancipat toţi, femeile nu mai stau la cratiţă, că e sexist, barbaţii nu mai stau pe şantier, că transpiră şi nu e sexy (Vede cineva conexiunea cu sexul? Aşa şi trebuie!). Asta se datorează promovării unui fenomen denumit mai mult sau mai puţin „generalizare pripită”, care, în cazul de faţă, enunţă supremaţia pe orice plan a celor care au studii superioare. Pentru cei care s-au pierdut în cuvinte până acum, pot să vă spun că ştiu nişte băbuţe pe la ţară care au stat toată viaţa la coada vacii şi care au mai multă minte decât studenţii de la unele secţii ale facultăţii X.

      Angoasa asta existenţială a mea a început să ia amploare când am avut nevoie de un pantofar şi nu am găsit mai mult de doi în tot oraşul meu. Şi ăia aveau program scurt. Scurt rău. Dar apogeul a fost atins atunci când, butonând aiurea pe la TV (şi se întâmplă raaaaaaar) am dat de una bucată Simona Sensual care se uita la vaca pe care trebuia să o mulgă mai bovin decât toate neamurile celei din urmă. Exemplarul în cauză (şi aici nu mă mai refer la patrupeda menţionată) se afla „la înălţime”, pe nişte tocuri cât creionul mecanic, intr-un „outfit” în ton cu culoarea laptelui, care, evident, făcea notă discordantă cu grajdul (sau...?) şi urla cât o ţineau băierile că ea n-a făcut două facultăţi ca să ajungă să mulgă vaca. Acum vedeţi legătura cu băbuţele de mai sus, da? Pentru cei familiarizaţi cu notorietatea intelectuală a Simonei celei Senzuale-nu, e inutil să folosesc retorica. Pentru ceilalţi: cum dracu’ a trecut asta de clasa a treia?

      Şi acum revin la oile, vacile şi celelalte necuvântătoare ale noastre. „Mai avem nevoie şi de iarbă”. Dacă n-are cine s-o cosească, o să ajungeţi la vorbele mele. Dacă sunteţi studenţi eminenţi la universitate, felicitări! Sper că e meritul vostru. Dacă sunteţi non-intelectuali, dar nu vă e ruşine de muncă, de două ori felicitări. Zicea un nene, Douglas Malloch, "Be The Best Of Whatever You Are". Nu faceţi chestii care vă afectează viitorul (şi sinapsele neuronale ale celor care vă suportă) din teribilism, sau că e cool să ai CV-ul lung. Lungimea nu contează! Non-intelectualii pot fi inteligenţi. Se poate şi invers.

     
Morala: "Nu da cu piatra în geam, că nu e bicicleta ta!"