Project Mishland

Motto: ”Voi ce intrati, lăsați orice speranță!”

Sunt momente când realizăm (și de multe ori e ca și cum ar fi pentru prima dată) că trei sferturi sau chiar mai mult din existența noastră poate fi rezumată printr-un singur cuvânt: iluzie. Aproape tot ce ne înconjoară dobândește valoare, ceea ce înseamnă că îi oferim valoare. Și întotdeauna numărul valorilor este infinit. Nimic nou până aici. Mulți dintre noi însă se alarmează făcând astfel de descoperiri. Aici apar eu și spun că nu intotdeauna când vine vorba de înspăimântătoarea iluzie avem motive să fim înspăimântați. Există un anumit nivel al acesteia care, dacă nu e depășit, situația poate fi considerată stabilă. Care e acest nivel? Aici intervine maturitatea fiecăruia. Și dacă ești destul de matur, zic eu, îți vei da seama că ai nevoie de iluzii, de un anumit tip de minciuni pe care, dacă știi să le manevrezi cum trebuie asta va spune multe despre tine. Și orice va fi acel lucru sigur nu va fi minciună. E ca și cum ai purta o haină care seamană foarte mult cu una a unei case de modă celebre fără să fie un produs original al acesteia și din această cauză unii ar fi înclinați să creadă că nu meriți aprecierea lor referitor la gusturile tale vestimentare. Și totuși haina ta e frumoasă chiar și pentru ei atâta vreme cât ei nu știu cine e produs-o. Bineînțeles că o astfel de analiză poate fi adâncită la nesfârșit până la punctul în care nu am mai crede in veridicitatea niciunui lucru de pe lume. Nici măcar imaginile pe care le vedem nu sunt de fapt precum le percepem dacă ne gândim ca multe alte viețuitoare văd total diferit de noi, multe din ele mult mai bine. Și cu toate acestea, merită să încremenim orice activitate? S-a argumentat că iubirea e o invenție pe care o creăm tot timpul. Asta nu înseamnă că nu trebuie să mai iubim. Pentru că deși depunem nenumărate eforturi în a menține o relație interumană pe linia de plutire ceea ce obținem din asta e cât se poate real. Felul în care alegi să spui acele cuvinte pe care le rostesc toți te crează și pe tine încă o dată și în nici un caz nu te ascund. Asta doar dacă nu ești rău intentionat sau nu comunici ținând cont de stimulii interiori. Tu ești felul în care te minți (și îi minți și pe ceilalți, implicit). Sună aproape dramatic, dar e cât se poate de adevărat. Și nu neapărat nociv. Pentru că lucrurile sunt ceea ce noi le facem să fie și pentru că cei mai mulți care nu știu asta ajung să dea naștere la catastrofe. Încă odată, știu că nu spun nimic nou, dar mă gândesc la cei mulți (puținele dăți când merită să facem asta) care nu realizează ce înseamnă acest lucru și la cât de mult pierd acești indivizi din neînțelegerea a ceva atât de simplu. Îmi permit să mă repet pentru că acest blog are si un anumit caracter de spațiu al confesiunilor. Și uite că-mi confesez neliniștile.

Iluzia este o minune a vieții noastre pe care trebuie sa o îmbrățișăm deoarece te poate duce la adevăr și liniște dacă știi să o utilizezi și să o privești cum trebuie. De aceea m-am gândit că nu ar fi exagerat să fac o listă cu o serie de schimbări pe care le-aș dori in realitatea mea, întrucât ea a fost cea care m-a dezamăgit de data asta (și în multe alte dăți) și m-a determinat sa scriu cele de mai sus. Și cred că am făcut o alegere bună și că prietenii mei pot avea încredere în mine în continuare pentru că eu știu că și după vârsta majoratului nu e indicat să accepți dulciuri de la străini. Dar in Mishland nu există așa ceva oricum, adică străini rău intenționați. De ce Mishland? Dacă citești acest text înseamnă că ai intrat deja in Mishland și prin urmare nu vei mai avea asemenea nelămuriri; eu sunt Mish și dacă ai avea si tu land-ul tău ai putea să-l numești și tu oricum îți dorești. Doar e al tău, nu? Pentru a elimina din doza de infantilism cu care s-a contaminat textul pe parcurs voi enunța următoarele: în Mishland nimeni nu trebuie să se rușineze de nimic, mai ales de nuditate sau de a spune glume porcoase și neinspirate. O regulă de început care ar trebui să i se pare firească oricui. Așa că poți să intri în această lume și fără haine dacă dorești (oricum facem asta și când venim pe lume in realitate, așa că de ce să ne ascundem după deget atâta), și-așa știm cu toții cât poate să dureze uneori să ne alegem ținuta. Bun început, aș zice. Și deși poți spune multe glume porcoase și neinspirate, nu trebuie să le asculți pe ale altora. Evident, în Mishland nimeni nu face rău nimănui, dar asta e una din regulile pe care le-ar introduce oricine, așa că vom sări peste cele evidente (cum ar fi cele legate de discriminare, world peace si foamete) și vom sări la cele esețiale care de obicei sunt considerate un lux (ceea ce este, dacă îmi permiteți, dar normal ca îmi permiteți, doar suntem în Mishland, o discriminare). Spre exemplu, aici poți merge la magazin și poți cere să ți se arate toate produsele, absolut toate, fără ca tu să cumperi nimic și nimeni nu va spune că ești nesimțit. Sau vei putea spune despre un nume mare al literaturii (naționale chiar, dacă ai mintea la fel de murdară ca mine în acest moment) că este plictisitor si ignorant și asta nu va supăra nicio persoană. Nu mai trebuie să te întâlnești sau să vorbești politicos (sau să vorbești pur și simplu) cu toate rudele pe care nu le suferi sau pe care chiar nu le-ai intâlnit niciodată în 20 de ani (sau 3 luni) de când ați devenit rude. Nu mai trebuie să accepți părerile de prost gust ale tuturor nesuferiților de la școală sau de la serviciu care au impresia că au măcar un gram de simț artisitic (sau bun simț și atât) sau cultură generală. Nu trebuie să plătești ameda exorbitantă pentru că ai circulat fără bilet în autobuz, de fapt nici nu vor mai exista amende, dar dacă vrei puțină distracție putem insera un controlor in scenă pe care să-l poți refuza foarte urât de mai multe ori chiar și care se va oftica foarte mult doar pentru a te satisface pe tine. Același scenariu îl putem aplica în cazul unei amende de pe autostradă. De fapt, pentru orice amendă absurdă care vă face să vă întrebați câteodată dacă nu cumva ați fost Nero într-o viață anterioară.

Mishland e plin de bunătăți care nu îngrașă, nu întristează nu produc carii și nici copii nedoriți. E doar liniște și, când vrei, multă muzică ciudată care îți place foarte mult și pe care o poți asculta fără grijă oricând și oriunde, chiar și la banchetul de sfârșit de liceu când toți ceilalți dansează frenetic pe o samba insipidă pe care o vei intrerupe cu aceasta ocazie, fără să apară imediat cineva care să te înjure sau să facă mișto de tine din cauza asta. De fapt, nimeni nu face mișto de tine. Ești ticălosul absolut. Ești sexy și poți merge pe motocicletă fără să fi ridicol, pentru acea categorie de oameni, sau să poluezi. Evident nu trebuie să te tunzi (dar asta intra oricum la categoria aceea de la sine ințeleasă alături de pace mondială - e incredibil căte conflicte pot apărea din cauza părului – cine a proiectat anatomia umană sigur a avut intenți malefice). Evident cuvântul “trebuie” nu va mai exista in DEX. Poți să dormi cât vrei tu de mult fără să te simți vinovat și nimeni nu va spune că ești leneș. Ar fi bine ca nimeni să nu spună nici despre mine acum că aș fi leneșă dacă mă opresc aici cu lista. Pot să mă opresc aici cu lista dacă vreau. Pot să vă fac să credeți că mă opresc cu lista aici. Dar știți că nu o să fac asta pentru că evident și voi ați vrea să mai adăugați ceva, dar nu puteți să faceți asta acum pentru că nu v-a venit ideea de a face o asemenea lista înaintea mea. Evident pot sa folosesc cuvântul evident cât de des îmi doresc.

În Mishland nu te doare spatele dacă scrii liste frumoase aplecat deasupra laptopului. Nici nu te dor ochii de la lumina ecranului.

În Mishland orice scriitor are inspirație de fiecare dată când își dorește, (mai ales când trebuie să scrie o listă ca aceasta, care, sa fim serioși nu ar trebui să fie prea greu de făcut, cel puțin in teorie). De asemenea, orice scriitor are inspirație de fiecare dată când vrea să agațe o fată folosind vorbe alese. Comendianții la fel. Nu există comedianți proști și prin urmare toată lumea e bine dispusă. Știu că asta intră în contradicție cu ce am zis mai devreme despre glumele proaste, cum că ar fi permise, dar nu contează, suntem in Mishland și nimeni nu își dă seama. De fapt, dacă vreau pot să fiu doar eu in Mishland și să îi las pe ceilalți doritori să rabde la poartă. Așa că dacă te numeri printre persoanele care nu mi-au împrumutat niciodată un pix sau nu mi-au dat vreodată un sandwich sau o hârtie în timpul școlii, pregătește-te. Ar fi o idee bună și să încui bine ușa de la apartament. Ehh, acum glumesc. Dar e Mishland, așa că you never know.

În Mishland nu îți este frică să porți culoarea roz sau negru în exces. Sau să ieși pe stradă la două noaptea. Să mesteci gumă la ore. Să arunci banii pe fereastră. Să te arunci pe tine pe fereastră. Să faci accident cu mașina lovind un șofer handicapat (la propriu) și să te simți și mai vinovat după decât te-ai fi simțit dacă ai fi lovit un om sănătos ( fizic, pt că asta e tot ce vei găsi vreodată).

În Mishland, netul merge fără probleme tot timpul și poți descărca orice în câteva secunde.

Pentru fanii ”Țiganiada”, dacă există așa ceva, nu o să găsiți aici case din mâncare sau altă abundență de acest gen, precum râuri de ciocolată (prea lipicioasă) sau de lapte. Nu o să vă fie foame oricum, dar mâncarea stă pe masă. Și în frigider. Și în stomac.

Presupun că dacă ești fată nu ai mai vrea să porți tocuri (check out the article about high heels downstairs), farduri, sutien, și alte chestii incomode. Arată bine, chiar foarte bine uneori, trebuie să recunoc, dar măcar să nu simți că ești vreo desfrânată din Evul Mediu care își primește pedeapsa de la o adunătură de inchizitori libidinoși.

Dacă ești tip, presupun că nu ai mai vrea femei isterice (check out another article downstairs about women) și multe altele, poate completăm spațiul prin comenturi de la cititori de gen masculin pentru problemele strict masculine.

Dacă ești bisexual, homosexual etc, ochelarist sau suferi de nanism presupun că nu ai cerut prea mult de la viață. Și probabil că nu o să o faci pentru că încă nu ai primit cele strict necesare ca să poți trece la nivelul următor. Ca să vedeți cât de ”grozavă” e realitatea.

Sper că pledoaria pro imaginație a funcționat și că nu va fi interpretată ca o apologie a lenei (deși ar fi divin), răutăcioșilor, sarcasmului, ironiei, nepăsării, egoismului și altele asemenea. E pur și simplu un text jalnic cu care autorul său speră că va incânta pe cineva, dar cum iluzia e pe meniu în seara asta, va încerca să nu se demoralizeze prea tare.

Îmi cer scuze pentru inserarea în text a propozițiilor în limba engleză pentru cei care au probleme la acest capitol, dar nu m-am putut abține, unele lucruri pur și simplu sună mai bine așa. Și oricum, fiind Mishland pot să fac ce vreau (cum ar fi să-mi retrag scuzele), nimeni nu v-a obligat să intrați aici, după cum am precizat, v-aș ține chiar la poartă să răbdați.

E frumos să fi adult și să te minți voluntar. Chiar și cu faptul că ai fi adult. Măcar din când în când.