Restul e minciuni

și NUNU

Smihihi: Pe mine nu mă așteaptă nimeni acasă. Azi mi-ai spus că sunt frumoasă.

NUNU: Așa eram pe vremuri. Am crezut că datorită ție..era, de fapt, din cauza ta.

Smihihi: Am cules o floare și ți-am dat-o vie. Am desenat un ochi și ți l-am scos ție. Lui i-au scos o coastă și ..

NUNU: spațiul acela neluat în seamă, dar bine conturat dintre nas și buze...crăpătura care unește respirația de vorbe.

Smihihi: Iar din gura lui sublimă se simțeau vibrații fine, din sprîncene și din gene cădeau fulgi de viorele,

NUNU: dulceață de trandafiri și ceai cu scorțișoară. Începe să miroasă cu tărie a iarna cu troiene și viscol.

Smihihi: E frig. Sau poate ne e nouă ridicol de cald. Și încă nu avem pereți la casă. Ne înconjoară...

NUNU: o melancolie stranie, un dor de ceea ce a fost cîndva tinerețea bunicilor noastre.

Smihihi: Ți-aduci aminte cum stăteam în leagăn în livadă și ne imaginam că dacă ne dăm destul de tare o să ajungem pe lună și o să o vedem pe Sailor Moon cum mătură „cașcavalul”, mai adunam cîte o caisă,

NUNU: dar caisă curată și un pic acrișoară, de țară..nu d-asta perfectă cum vezi azi în superpiețele secolului XXI.

Smihihi: Suntem bătrîni, de-atîția pași pierduți în zecile de perechi de pantofi, de-atîta timp de cînd ne tot întîlnim...de-atîta cafea.

NUNU: Poate că dacă nu ar fi așa amară, aș folosi-o mai des...ca să dorm mai puține ore, ca să nu regret timpul ce mi s-a dat așa cum, din păcate, se întamplă cu cel care nu mi-a fost sortit. Pe de altă parte, și visele sunt..

Smihihi:... culori parfumate, beție de arome orientale, un gust de mătăsuri indiene...parcă mă simt acasă.

NUNU: Și nu e nici bine, nici rău...e doar sentimentul acela de siguranță.

Smihihi: Acum știu unde sunt. Nu mai mi-e frig, nu mai mi-e cald, nu mai am corp. Dar dacă scriu ceva acum, o sa dispară toate?

NUNU: Tu mereu ai fost cu răspunsurile.